STIHUITORII LUI HRISTOS
Sunt trist, bolnav sau poate surd
de ploaia de cuvinte grele,
din vorbele drăceşti, urlând,
din cântecele rele.
Eu vin la voi, stihuri sfinte,
Din cântări şi rugăciune,
care-n zilele cumplite
mi-aţi fost pâine şi minune.
La voi, rapsozi ai lui Hristos
ce aţi postit cu rânduială –
ne-aţi dat în dar cuvânt frumos,
cum l-aţi trudit cu osteneală.
La icoana ta mă-nchin,
lucrătorule cel darnic,
vine vremea, drag creştin,
să te pomenim la praznic.
Stihurile tale bune
le-am păstrat în scoarţe groase,
m-au tămăduit de lume
şi de amăgiri întoarse.
Bunule, cu dulce grai,
ca un sfânt din Pateric,
să te odihneşti în Rai
cu slavă de mucenic.
- Vezi şi volumul Poarta Raiului
- See also my book Poarta Raiului
- Voir aussi mon livre Poarta Raiului
VIZIUNE
(Inălţarea Domnului Nostru Iisus Hristos, sursa:Sfânta Mănastire Dervent
Te-ai aşezat la masă, predica ta vie
îmi vorbeşte acum de-o pronie cerească
şi sufletul-mi trezit ca într-o liturghie
mă cheamă tainic pe limba românească.
Închipuire e, dar aievea văd,
sufletul mai sus mi se ridică,
pe heruvimi şi îngeri îi revăd
zările cereşti cum le despică.
Un înger sfânt peste România,
zarea vuieşte, aripile-i cresc,
peste Carpaţi coborând tăria,
cu har ninge pe plaiul românesc.
Văd un credincios şi blajin român
ce crucea şi-o duce creştineşte
şi-un praznic sfânt în ziua de Crăciun
când tot românul se împărtăşeşte.
Văd un sihastru smerit ca un miel,
văd veşnicia, văd biruinţa,
văd pe Iisus Hristos chemând la el
pe cel ce nu şi-a lepădat credinţa.
MAI CRED COPIII NOȘTRI ÎNTR-O MINUNE?
Veacul disperării perfid şi mişel
renaşte dumnezei cu pântec de-oţel,
eresuri străine poleite-n cuvinte
coboară-n suflet şi-n minte.
Vopsiţi în roşu, mânjiţi pe braţe şi dinţi
pe stadioane hippy-i dau concerte
în stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinţi
cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete.
Un bărbos guru de-apartament
şi-a convins ciracii, extaz şi încântare,
învăţând pe ei că ar fi un instrument
divin, Mesia în chip de reincarnare.
Doamne, ispitele ne zguduie tăria,
căci veacul e-ntors spre alta menire !
E hippy-ul un sfânt? E-un guru Mesia?
Sunt ale lor fraze mesaj de mântuire?
Privirea mi-o întorc către Răstignit
şi sufletul o clipa se ridică.
Văd patru cuie şi un Hristos smerit,
ce patima o-ndură din dragoste de oameni.
Văd spinii Lui şi-o înviere care
va fi a noastră şi Raiul în mine creşte,
cum creşte Liturghia în Altare,
când preotul solemn împărtăşeşte.
Văd o mână mică, sfioasă şi albă,
bătând mătănii la icoana poleită
a Sfintei Fecioare. O rugăciune caldă
se murmură cuvioasă şi smerită.
Mai cred copiii Tăi în Altare şi minuni,
în Maica Sfântă şi Pruncu-i de la sân,
în holdele sfinţite, în datini şi-n goruni,
în naşterea Ta, Doamne, din staulul cu fân?
- Vezi şi volumul Poarta Raiului
- See also my book Poarta Raiului
- Voir aussi mon livre Poarta Raiului
PSALMI DIN BIBLIA VIEȚII
Sapă-n stânca cea mai tare
Câte-o vorba ziditoare,
Scrie pe cerul infinit
Visul tău neprihănit,
Spală-ţi fapta vinovată
În albia argintată,
Împarte-un zâmbet şi mulţi ani
Cu cel mai trist dintre duşmani,
Caută-n dumnezeire
Nemplinita ta iubire,
Umple ulcioarele de lut
Cu clipa întâiului sărut,
Zilele înlăcrimate
Le aruncă mai departe,
Scaldă-ţi ochii pe alee
În culori de curcubeie,
Caută în cel ce crede
Steaua care nu se vede...
DESCÂNTECUL ARGINULUI
Argint pe pământ,
astăzi te descânt
cu ramuri de ploaie,
cetină văpaie,
cu fire de lună,
ţesute-n cunună
la o mânăstire,
dintre cimitire,
să cobori pe-o scară,
să cobori comoară
până la răscruce,
unde stă pe cruce
Dumnezeul veşnic
luminat de-un sfeşnic,
unde stă cu taină,
pe lemn de icoană,
Preasfânta Marie,
a mea vistierie.
În casa-n ruină,
unde nu-i lumină,
păsările morţii,
în puterea nopţii,
ciugulesc din viaţă
până dimineaţă –
sufletul meu geme
de grele blesteme,
de jertfă de sânge
altarul meu plânge.
Argint pe pământ,
astăzi te descânt
să vii pe lumină
în casa-n ruină
sfinţit, la icoană,
şi să-mi fii pe rană
un balsam de sfinte,
de bune cuvinte,
şi să-mi vii în vise,
unde sunt închise
gânduri de păcate,
patimi îngropate.
Dansând prin cuvinte
ca printre morminte
păsările morţii
dau târcoale porţii
dincolo de care
Sfântă Născătoare
la viaţă mă cheamă,
în chip de icoană.
Argint pe pământ,
astăzi te descânt
să te duci la stele,
să ningă cu ele,
s-alunge din noapte
păsările toate.
Amin.
Sfânta dreptmăritoare
Cât de fragilă bucurie îmi aduce vremea,
în fântâna adâncă mi-a fost dat să-mi scald privirea.
Maică, apa ta e bună, din piept stins-a durerea,
păcatul iertat a fost, venit-a mântuirea.
mai sărac în Dumnezeu, dar tu, maică, ai pregătit
pâinea caldă, masa plină, curcubeul în ştergar
şi viţelul Tatălui păşunat în Nesfârşit.
ca într-o sărbătoare mare fu gătită-n neprihană.
Cu odaia-mpodobită: flori de aur şi iarbă grasă,
dulcea casă mă aşteaptă cu Fecioara în icoană.
apele cele amare pe obraji îmi curg fierbinţi,
dar tu mă-ntăreşti acuma cu mireasma cea de nard,
cu tăria cea din îngeri, cu răbdarea cea din sfinţi.
cu îngerească strălucire în cernitul tău veşmânt,
lan de raze izvrorăşte din icoane. În altare,
peste daruri neîntinate se pogoară Duhul Sfânt.
Speram că spinii viselor albastre
nu vor sta pe fruntea îngerului meu,
din străveziul trup se prelingea-un astru –
într-un colţ de noapte plângea Dumnezeu.
Să rămâi singur ce aspră osandă,
iar umbra celor trăite scursă demult
în vidul de-albastru, ca luna rotundă
pentru spaima zilei de mâine tumult.
Cădeau în gol bucăţi de paradis
într-un un cutremur de curcubee sfinte,
ca o pupilă, sufletul deschis
aduna culori din prund de cuvinte.
Ascultă cum cântă Biserica vie!
(Concert de colinde, sursa: Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi a Sătmarului)
Copilule crescut la cântece de noapte,
mugind de patimi, hulă şi trufie,
în ritmuri bacante şi-n vorbe desfrânate…
Ascultă cum cânta Biserica Vie !
Cântă Biserica dis-de-dimineaţă,
salută voios, mulţumeşte creştin…
Auzi cum urcă versul către Viaţă
şi ziua începe cu pace de-amin.
Ascultă cum cânta creştinul şi-adastă :
cânta tinereşte omul pe ogor,
legănând pruncul, tânăra nevastă
dă slavă lui Hristos pentru fecior.
Cântă Biserica în marea săptămână
prin chilii şi case curate.
Tineri şi bătrâni cântă împreună,
dau slavă lui Hristos pentru toate.
Dă slavă fecioara pentru curăţie,
dă slavă nevasta zămislitoare,
mulţumeşte mireasa pentru cununie,
mulţumeşte feciorul pentru îndreptare.
Dă slavă brutarul pentru aluatul
din care pâinea se va plămădi.
Mulţumeşte seara acasă bărbatul
pentru cina cea bună şi pentru copii.
Cântă zidarul, dând temelia
bisericii noi, cu turla-n azur.
Voinţa lui se prinde de piatră,
mortarul fluid se-ncheagă împrejur.
El cântă un cântec de dor şi de slavă,
Nervul si braţul vânjos vibrează-ncordat.
Inima, în ritmul poeziei suave,
Transformă ideea în beton armat.
Dimineaţa, în atelier, tâmplarul
cânta, punându-se inimos pe treabă.
El Domnului mulţumeşte şi harul
coboară în ale lui mâini degrabă.
Minune! S-a oprit mirat. Priveşte :
din lemnul inform ivitu-s-a perfect
un lucru util. Dulgherul slăveşte
pe Domnul Iisus, lemnar din Nazaret.
Auzi pe cizmar cum cânta-n bucurie,
lucrează cu sârg, cu suflet şi nesaţ,
mâna-i aleargă într-o simfonie,
Hristos e pe buze şi duhul e-n braţ.
Dau slavă cinstita preoţime,
pentru slujba Liturghiei sfinţite,
şi cea întru Hristos diaconime
pentru darurile bineprimite.
Auzi cum cântă Biserica Bizantină,
apostolească, vie, ocrotitoare…
Cântă poporul ei răsfăţat de lumină,
de lina lumină a Slavei biruitoare.
Copilule, crescut la cântece de noapte
mugind de patimi, hulă şi trufie,
în ritmuri bacante şi vorbe desfrânate…
Ascultă cum cântă Biserica Vie!
(Cor de fete, sursa: Mitropolia Banatului, Parohia Carani, Protopopiatul Timişoara)
- Vezi şi volumul Poarta Raiului
- See also my book Poarta Raiului
- Voir aussi mon livre Poarta Raiului
Umblă, află şi vezi!
De la Ioan citire
carte de mântuire:
iubeşte pe Dumnezeu
din tot cugetul tău.
Nu te-ncrede în tine,
goleşte-te de sine,
vezi cine te iubeşte
şi cine îţi vrea bine.
Vezi de ce a venit aici,
uriaş printre furnici,
Bolnavul de iubire
pentru om şi pentru fire.
Vezi de ce s-a micşorat
Fiul mare de-mpărat,
ca-ntr-o vrajă cu pitici
s-a-nfrăţit cu cei mai mici.
Află cum s-a osândit,
trupul şi l-a împărţit
să sature de pâine
pe flămânzii de mâine.
Află cum a adormit
în moarte neputrezit,
cum a dat la o parte
vina ce ne desparte.
Umblă şi află şi vezi
în cine să te încrezi,
nu te-ncrede în tine
goleşte-te de sine.
